Categoria asta de oameni mi-a luminat ziua de cand am avut tangente cu ea.Pur si simplu politistii au un fel de a fi care ma distreaza,indiferent de motivul pentru care m-am vazut cu ei.
Prima oara cand am avut ocazia sa ma apropii de categoria asta de oameni a fost la examenul pentru permis.Doamne,ce moace aveau!Cand am intrat in sala si i-am vazut am crezut ca viitorii politsti sunt acceptati in functie de fizic:cu cat arata mai ciudat,cu atat mai bine.Dintre toti aia din sala,nu stiu daca arata vreunu normal.Ala care pazea lumea sa nu copie parea o gaina isterica,ala care controla actele arata de parca s-ar fi pupat cu trenul(obrajii ieseau in afara,iar nasul,ochii si barbia erau mai aplatizate,astfel incat fatza lui era aproximativ plana,cu putine denivelari,dar extrem de lata) si inca unul la care,daca nu ma uitam atenta,aveam impresia ca picioarele i se terminau tocmai in gat.
Politistii sunt simpatici si in comportament.La accident,cand mi-au cerut actele,m-au luat foarte usor,aproape timizi.Avand in vedere ca mergeam cu viteza melcului turbat(mi se suparase glezna),nici sa traversez strada nu ma lasau;preferau sa intoarca ei masina sau sa o mute oriunde era nevoie.Inca un pic si se duceau cu ea pe la ghisee si birouri,numai sa nu mai mearga cu viteza mea

Altadata m-am mai intalnit cu ei cand numarul provizoriu a refuzat sa mai stea atarnat de motor(deja il torturasem prea mult si a expirat) iar cel definitiv a fugit cu tata,la tara,sa primeasca doua gauri.Eu,ca o iubitoare de numere de inmatriculare ce sunt(ei,pe naiba

) mi-am luat mandra si am vrut sa plec la tara,dar pe drum m-a oprit politia

Inca de cand s-a dat
Garcea jos din masina am inceput sa turui povestea lipsei de numar,asa,cu casca in cap si baticul la gura.
-Actele la control,dati casca jos si mai spuneti o data,calm,imi raspunde unul dintre politai.
-Poftiti.Am numar de inmatriculare,dar l-a luat tata la tara sa-i dea doua gauri ca nu puteam sa-l prind si acuma ma duceam dupa el,ii spun foarte repede,de abia putea omul sa ma urmareasca.
Se uita omul in acte,vede ca zic adevarul si-mi raspunde:

-Bine,dar vezi puneti repede numarul ca e 9 milioane amenda.
-Da,domnul.Multumesc.
Si am plecat,bucuroasa ca am scapat si fara sa mai trec pe la benzinarie.
Desi am mers aproape toata iarna cu motocicleta,abia in martie am mai avut noroc de politisti pe drum.Cum era si normal,avand in vedere bafta mea,cum mi-a expirat asigurarea,cum a inceput o campanie pe la Politie in care verifica soferii sa vada daca sunt in regula si cum s-a terminat campania,am si reusit(abia,cu chiu cu vai) sa-mi reinnoiesc asigurarea

In felul asta,pe timpul campaniei ma feream de uniforma albastra ca de dracu.Or fi fost ei simpatici dar daca ma plesneau cu vreo amenda?Mai sanatos e sa evit

Oricum,nu trebuia asa mult efort iar uneori devenea chiar amuzant.
La inceput,ori nu-i zaream deloc pe drum,ori toata lumea,inclusiv ei,mergea dar dup-aia s-a ingrosat gluma. Odata i-am vazut intr-o statie de autobuz in timp ce eu mai mult stateam decat mergeam,pe banda intai.Prima oara sa mor de inima! Valei,sariti ca ma opreste! si singura idee care mi-o traznit a fost sa-i tratez ca pe caini: ii ignor,ma prefac ca totul e ok si am scapat neoprita. Altadata isi parcasera recent masina sub podul de la Narcisa.Tot tactica de caine am aplicat si acum: am mers incet pana in dreptul lor,intre timp am avut norocul sa opreasca pe altul mai ghinionist si dupa ce am
trecut de ei,i-am dat tare si vreo saptamana n-am mai trecut pe strada aia.Dar,spre marea mea nefericire

a treia oara m-o prins

Eram prin Hemeiusi cand am vazut o masina normala,oprita cam in drum. Am lasat-o incet,sa pot opri in caz ca n-o pot ocoli imediat.Apoi am vazut un fraier care se plimba pe sosea ca la el acasa si la inceput am crezut ca e vreun betivan dar nu ma prindeam de unde a rasarit acolo ca pe dreapta era o chestie militara,din cate stiu,iar pe stanga Parcul Dendrologic.In orice caz,am incetinit si mai tare,sa il pot evita daca imi rasare in fata.Dar nu era un betivan.Mai rau,era garcea care-mi mai si flutura din mana sa trag pe dreapta.I s-o fi parut lui interesant sa stea de vorba cu mine ca altfel nu-mi explic de ce nu mi-a dat pace.Tobe care sa se auda peste vai si peste munti n-am,nu mergeam prea tare(cel putin nu se vedea si sper ca nici radarul nu m-o luat),eram echipata,tot iar politaiul avea deja ocupatie cu ala din masina.Dar ma rog,daca a simtit el nevoia sa ma verifice,am oprit.Ii dau actele si dupa cum era normal,observa ceva suspect:
-Dar asigurare ai? ma intreaba el.
-Am,domnu,cum sa nu?Dar am vazut ca e o hartie asa mare si m-am gandit ca nu e nevoie sa iau toata foaia dupa mine.E verde,stiu cum arata!insist ca sa vada politaiul ca de-a lungul vietii am avut si eu asigurare

Pana la urma l-am mai dus cu zaharelul,l-am aprobat intr-una,i-am mai zis despre motocicleta(daca tot a intrebat…) si am scapat.
Desi politistii sunt oameni simpatici si mi s-au intamplat tot felul de chestii cu ei, prefer totusi sa nu-i vad prea des fiindca apar doar in cazuri nefericite pentru mine (accident,amenda etc)